Ovidiu Verdeș ne introduce prin „Muzici și faze” în atmosfera vieții unui adolescent din Bucureștiul anilor ’70, pe nume Tinuț, în ultima săptămână de școală, înainte de vacanța de vară. Tinuț este deopotrivă protagonist și narator, fiind un personaj extrem de veridic în sensul că autorul reușește să creeze prin intermediul lui un ambient plin de umor, „curat” adolescentin, în care domină două direcții majore: un puternic entuziasm pentru muzică, respectiv iubirea. Aceste două direcții majore își au câte un reprezentant din apropiații protagonistului și anume: Bodi, un băiat mai mare pe care Tinuț îl admiră și îl respectă pentru pasiunea sa pentru muzică și pentru impresionanta lui colecție de înregistrări muzicale, lucru deloc ușor în perioada în care se desfășoară acțiunea romanului, respectiv Hari, colega lui de liceu, o puștoaică imprevizibilă de care acesta este îndrăgostit și care, ulterior, ajunge să-i fie iubită.

„Muzici și faze” e o carte simplă, în sensul cel mai bun al cuvântului, neavând o acțiune liniară, scenele fiind mai degrabă disparate, adică faze din viața lui Tinuț, de când era mic până la cele mai recente. Astfel, gândurile protagonistului trec de la Hari, la muzică, la ascunzătoarea de țigări, la meciuri de fotbal cu băieții din zonă, ș.a. Cartea oferă efectiv acces în mintea unui adolescent și în viața de la bloc de acum câteva decenii, totul realizându-se printr-un stil spontan și printr-un limbaj simplu și natural, specific unui adolescent.
De asemenea, aproape întregul roman este dominat de ideea de muzică. Tinuț și prietenii săi sunt obsedați de nume mari ale muzicii, precum Led Zeppelin, Pink Floyd, Mahavishnu Orchestra, Rolling Stones, Genesis, Queen, Louis Armstrong, Deep Purple, ș.a.
Înzestrându-i pe Tinuț și anturajul său cu un asemenea patos și respect pentru muzica de calitate.
Verdeș crează un adevărat ritual căci băieții au întâlniri speciale , unii pe la ceilalți, pentru a sta și a asculta muzică, pentru a descoperi eventual, de la cei mai mari, melodii noi, fiecare visând să își cumpere Maiak pentru a-și trage ei singuri melodiile.Sunt multe faze demne de amintit din acest roman, dar preferata mea e un vis pe care-l are Tinuț, în care e frustrat că nu o visează pe Hari.Ideea e că „Muzici și faze” nu e de povestit, e de citit fiindcă e o carte pur și simplu bună, care te relaxează și pe care cu greu o poți lăsa din mână.
E un roman care nu poate decât să îți aducă zâmbetul pe buze și în scenele căruia se vor regăsi, probabil, mulți dintre voi.


Remélem jó lesz , ha gondolod kicsit átalakithatod !